marți, 10 decembrie 2013

Povestea Madalinei


Mădălina este bijuteria familiei Deteșan. Frumoasa domnișoară a moștenit trăsăturile mamei. Ea le amintește tuturor de cea care le-a dat viață și care s-a stins acum șase luni. Încearcă să facă tot posibilul pentru ca Emanuel să fie fericit, să nu mai plângă atunci când îl supără dințișorii care cresc zilele astea. E dispusă să împartă totul cu Dorin, între ei fiind o legătură greu de descris. Se ceartă ca frații, dar Mădă cedează întotdeauna, numai să nu fie nimeni supărat. Își dorește să împodobească bradul, să găsească sub el o păpușă frumoasă, hăinuțe roz și să fie fericiți.

Donatii se pot face în contul Fundaţiei Mereu Aproape 

RO85BRDE450SV07558544500 LEI
Banca: BRD GSG SMCC
CIF 18212553

Vă rog, specificaţi că banii sunt pentru familia Deteşan!

Povestea lui Dorin

Dorin este fratele cel mare. El are grijă de Mădălina și încearcă să-l liniștească pe Emanuel când plânge, așa cum știe el mai bine. La numai 5 ani, are responsabilități uriașe. Își dorește jucării, hăinuțe frumoase și o casă mai mare pentru el și frații lui. Nu visează la o cameră numai a lui, ci la una pe care să o împartă cu Mădă și Emanuel. Visează să aibă un brad de Crăciun. Acum, nu este spațiu. Visează să primească și el un cadou, oricât de mic, așa cum primește orice copil cuminte de la Moș Crăciun. Pentru că Dorin chiar este un copil cuminte. Este atent la tot ce trebuie să învețe la grădiniță iar anul viitor va merge la clasa pregătitoare.

Înțelege situația grea a familiei cum nu o pot face mulți adulți. S-a născut într-o familie săracă, dar unită, și nu știe cum e să primești ceva ce îți dorești, ceva ce vezi numai la televizor. Pentru el, acum par vise care nu vor deveni niciodată realitate.

Nu bat câmpii! Vă spun ce m-a marcat pe mine de când l-am cunoscut pe Dorin. Luna trecută, părinții mei i-au dus un weekend la Tg. Mureș. Dorin a primit cadou o geacă groasă de la mama mea, dar care îi era mare. A fost atât de încântat de ea încât nu a vrut să o dezbrace nici măcar în casă. Apoi a pus-o pe un umeraș și, din când în când, mergea să o admire. Două zile mai târziu, înainte să plece, a rugat-o pe mama să îi dea și lui un umeraș. Atât își dorea! Un umeraș ca să o poată păstra intactă până anul viitor când îi va fi bună. Doar că ei nu au nici măcar un dulap în căsuța lor. El nu știe să ceară laptop-uri, tablete, mașini cu telecomandă sau excursii la Disneyland. Pentru ei, astea nu există.

Atunci m-am hotărât că trebuie să cer ajutor și să facem tot posibilul pentru a le schimba viața. 


Cu drag, Nadina

Donatii se pot face în contul Fundaţiei Mereu Aproape 

RO85BRDE450SV07558544500 LEI
Banca: BRD GSG SMCC
CIF 18212553

Specificaţi că banii sunt pentru familia Deteşan!

luni, 9 decembrie 2013

Povestea lui Emanuel

 La numai șase luni, Emanuel este un luptător. A venit pe lume în 20 mai, cu două luni mai devreme. Viața lui a fost salvată ca prin minune după ce mama lui a murit in timpul nasterii. Inima i-a cedat, dar Emanuel a supraviețuit. 

Trei zile mai târziu, în 23 mai, frații lui își înmormântau mama în timp ce el încă era în spital. A fost singura alinare pentru tatăl îndurerat, care a refuzat categoric să-l dea spre adopție deși mulți apropiați i-au spus că viața lor ar fi mai ușoară așa. Au vrut să rămână o familie unită, convinși că vor reuși să treacă peste greutăți. 
Cinci luni mai târziu, Emanuel a trecut printr-o nouă încercare. A ajuns cu tatăl lui la spital deoarece tușea foarte tare și avea febră. Au stat șase ore în fața unui cabinet medical fără ca cineva să le acorde atenție. Sunt săraci și nu exista nicio "provocare" pentru medic. La 8 seara li s-a spus să plece și să revină în altă zi deoarece se terminase programul. 
Nu au avut de ales și au plecat să facă autostopul pentru ca nu mai era niciun autobuz care să meargă la acea oră de la Târgu-Mureș la Pogăceaua, satul în care locuiesc. Au revenit a doua zi și au descoperit că avea pneumonie. A stat aproape zece în spital cu mătușa lui care, la 23 de ani, își dedică viața lor, având grijă de ei ca o mamă.


Tatăl lui Emanuel e convins că e o minune faptul că fiul lui a fost salvat de medici. Nu învinovățește pe nimeni pentru moartea soției sale. S-a resemnat și spune că așa a fost scris. Copilului nu i-a ales numele întâmplător. Emanuel înseamnă "Dumnezeu e cu noi!"

Donatii se pot face in contul de mai jos, cu mentiunea Familia DETESAN

RO85BRDE450SV07558544500 LEI

Banca: BRD GSG SMCC

CIF 18212553

FUNDATIA MEREU APROAPE

Nu uitati sa mentionati numele familiei atunci cand faceti donatia!

Noutati!

Emanuel, Doru si Madalina, impreuna cu tatal si cu matusa lor


Din acest moment va putem anunta in sfarsit si faptul ca avem un cont, in care se vor strange banii pentru Madalina, Doru si Emanuel!

Donatii se pot face in contul de mai jos, cu mentiunea Familia DETESAN

RO85BRDE450SV07558544500 LEI

Banca: BRD GSG SMCC

CIF 18212553

FUNDATIA MEREU APROAPE


Povestea lor a fost spusa si pe unul din site-urile Fundatiei Mereu Aproape, Schimba o Viata, si acolo aveti posibilitatea de a dona inclusiv prin Paypal.

Avem si bannere, pe care le puteti prelua pe blogurile voastre si va suntem extrem de recunoscatori pentru orice gest de sustinere!

Avem deja si primele promisiuni de donatii, in jur de 6000 de lei, va vom tine la curent cu evolutia sumelor donate in mod constant.

Copiii sunt bine, au primit vizite in acest weekend, s-au bucurat enorm de mult pentru tot ceea ce au primit!

Va multumim de pe acum pentru orice rol, oricat de mic jucat in campania noastra!

vineri, 6 decembrie 2013

Madalina, Dorin si Emanuel. Povestea lor.

Pentru Mădălina şi Dorin urmează primul Crăciun fără mama lor. S-a stins din viaţă acum şase luni, când l-a adus pe lume pe fratele lor, Emanuel. Inima i-a cedat la numai 27 de ani. În schimb, bebeluşul pe care l-a născut la numai şapte luni s-a luptat şi a supravieţuit deşi nimeni nu-i dădea vreo şansă.

Cei trei sunt crescuţi acum de tatăl lor care câştigă cinci milioane în fiecare lună, bani care se duc, în mare parte, pe medicamentele şi scutecele bebeluşului. Tatăl îi iubeşte, îi îngrijeşte cum poate mai bine şi le vorbeşte în fiecare zi de mama lor. Cât el este la muncă, sunt îngrijiţi de mătuşa lor de numai 23 de ani. Locuiesc la 37 de km de Târgu Mureş, într-o căsuţă cu o singură cameră, ce nu are mai mult de 16 metri pătraţi. Acolo au înghesuit două paturi mici, o masă şi un aragaz. Atât. De leagăn nu e loc, de un dulap sau jucării nici nu poate fi vorba. Emanuel ar trebui să înceapă să folosească un premergător acum, dar nu are unde.

Mădălina (3 ani) şi Dorin (5 ani) merg în fiecare zi la grădiniţă. Este "evadarea" lor, locul în care au jucării şi nu se simt pedepsiţi să stea aproape imobilizaţi. Râd şi se joacă împreună cu ceilalţi, se bucură de copilărie fără să-şi amintească greutăţile prin care trece familia lor. Sunt probabil singurele momente în care nu se vede tristeţea în ochii lor. În plus, sunt feriţi de răutatea oamenilor care văd sărăcia ca pe o boală. În schimb, tatăl îndură umilinţa medicilor, care de multe ori refuză să trateze bebeluşul pentru că se vede imediat sărăcia. Au stat zile întregi pe holurile spitalului, cu un bebeluş care ardea de febră, fără ca cineva să-i bage în seamă. După o săptămână şi-au dat seama că avea pneumonie şi putea muri în orice moment.

Dacă-i întrebi ce-şi doresc de Crăciun, îţi spun că ar vrea ca mama lor să se întoarcă acasă. Nici măcar Mos Crăciun nu poate face asta. Dar îi poate ajuta să se bucure de copilărie, să se dezvolte normal într-o casă decentă. Nu-şi doresc decât un spaţiu în care să poată pune un leagăn pentru Emanuel, un dulap în care să-şi ţină hainele primite şi unde să se poată juca. I-au scris lui Moş Crăciun şi speră să primească vestea cea mare.

Ştim că sunt mulţi oameni care au nevoie de ajutor. Îndrăznim să spunem povestea acestor copii şi să speram că-i putem ajuta să-şi împlinească visul pentru că suma nu este una fabuloasă. Ar trebui să strângem în jur de 15 mii de euro pentru ca viaţa lor să fie una normală.

Revenim cu un cont cat de repede!